Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Mareste imaginea.

Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit de Biserica, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, "a sedea" si "a sta", ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. "A sedea", spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita ... ), iar "a sta" inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: "A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul "a sta": "Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire". Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan - primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune" care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae.  Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan - primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat  ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: "Doamne nu le socoti lor pacatul acesta" (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca - Stephanos - si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa" (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori - sub influenta straina - Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida - numele unei mucenite trecute in calendar).

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Biserica Sfantul Stefan - Ierusalim

Mareste imaginea.

Biserica Sfantul Stefan din Ierusalim este o biserica ortodoxa greceasca aflata imediat in afara zidurilor vechi ale orasului, intre Poarta Leilor si Muntele Maslinilor. Iesind din Ierusalim prin "Poarta Leilor" si coborand in Valea Cedrilor, imediat pe partea dreapta, se afla biserica inchinata Sfantului Arhidiacon si Intai Mucenic Stefan.

Potrivit traditiei locale, aceasta biserica a fost zidita pe locul unde Sfantul Stefan a dat slava lui Dumnezeu prin moarte muceniceasca. Datorita faptului ca prin aceasta poarta a orasului a fost scos sfantul din cetate, aceasta este numita si "Poarta Sfantului Stefan".

Se crede ca prima biserica crestina din acest loc a fost ctitorita de imparateasa Evdochia, candva pe la sfarsitul secolului al V-lea, spre a adaposti cinstitele Moaste ale intaiului mucenic crestin. Obstea monahala ce a luat nastere in jurul acestei biserici era atat de mare incat, pe la inceputul secolului al VI-lea, aceasta aduna aproape zece mii de calugari.

In secolul al XII-lea, biserica zidita de imparateasa Evdochia a fost daramata de cruciati, in planul acestora de a nu oferi lui Salah id-Din nici un loc de refugiu, in afara zidurilor Ierusalimului. Noua biserica inchinata Sfantului Stefan a fost zidita abia in anul 1900, in mare parte pe ruinele celei vechi. In anul 1890, in acest loc avea sa fie infiintata o renumita "Scoala Biblica".

Alegerea, faptele si moartea muceniceasca a Sfantului Stefan sunt relatate in amanunt de Sfantul Apostol Luca, in cartea "Faptele Apostolilor", in capitolele 6 si 7. Astfel, aflam ca Stefan a fost un crestin, grec de neam, ales de Apostolii din Ierusalim si randuit spre a purta de grija saracilor vorbitori de limba greaca din oras.

In acea vreme, inmultindu-se ucenicii, au inceput sa apara anumite neintelegeri intre acestia, in mare parte privind mesele in comun si alte asemenea slujiri. Pentru a nu lasa deoparte propovaduirea Evangheliei, spre a se ocupa de randuirea lucrurilor mai putin importante, Apostolii din Ierusalim au ales sapte barbati cucernici, pe care mai apoi i-au randuit diaconi (Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae).

Sfantul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. In vremea aceea, blasfemia era pedepsita cu moartea.

"Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: "L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu." Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger." (Fapte 6, 8-15).

Dupa ce sfantul tine o cuvantare ampla, iudeii se invartoseaza si mai tare impotriva lui, hotarand a-l omora cu pietre: " Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: "Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!" Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: "Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!" Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!" Si zicand acestea, a murit." (Fapte 7, 54-60).

Pentru ca exista obiceiul ca cei omorati cu pietre sa nu fie inmormantati in cavoul familiei, se crede ca Sfantul Stefan a fost pus in afara Ierusalimului. Astfel, cinstitele Moaste ale sfantului ar fi fost duse spre ingropare de catre Gamaliel, in satul Caphar Gamala, undeva in nordul Ierusalimului.

Dupa sute de ani, Gamaliel s-a infatisat de trei ori in vis lui Lucian, preotului din Cafargamala. Miscat de visul lui, Lucian s-a dus la patriarh si, luand binecuvantare, a venit cu un mare sobor si a dezgropat oasemintele sfinte. Cinstitele moaste au fost descoperite in anul 415, cand imparateasa Evdochia a zidit o biserica in cinstea acestuia.

Dupa aflarea acestora, ele au fost mutate cu procesiune in Sion si inmormantate intr-o biserica ridicata de boierul Alexandru. Se spune ca atunci cand acest boier a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfantului si a fost ingropat langa mormantul Sfantului Stefan. Iuliana, sotia boierului Alexandru, dorind sa ia trupul barbatului ei si sa-l duca in tara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsa de pronia dumnezeiasca, a lasat sicriul sotului, si varsand multe lacrimi, a luat racla sfantului.

Aflarea cinstitelor sale Moaste in anul 415 se praznuieste in ziua de 15 septembrie, iar mutarea acestora in Constantinopol se praznuieste in ziua de 2 august. In ziua de 4 ianuarie este praznuit "Soborul celor 70 de Apostoli", sobor in care este inclus si Sfantul Arhidiacon Stefan, iar in ziua de 27 decembrie este praznuita nasterea sfantului intru viata cea vesnica, prin moarte muceniceasca.

Teodor Danalache

sursa   http://www.crestinortodox.ro